Întregul sistem al cooperației de consum își desfășoară activitatea într-un cadru juridic specific, care reglementează organizarea și funcționarea lui, în concordanță cu normele și principiile generale ce se regăsesc în Declarația Alianței Cooperatiste Internaționale din anul 1995.
Din această perspectivă, o analiză a problematicii de ansamblu privind cadrul juridic actual al cooperației de consum din țara noastră, se impune cu acuitate.
Vom sublinia faptul că, în ultimele două decenii au fost emise o serie de acte normative: legi, decizii, hotărâri ș.a., pe cele mai diverse paliere de activitate ale cooperației de consum, pentru a le racorda la noile cerințe ale economiei de piață.
Din nefericire însă, actele normative elaborate nu au abordat cu suficientă acuratețe noile forme de organizare și funcționare specifice sectorului cooperatist pentru a fi integrat în schimbările intervenite pe plan național și internațional.
În toate actele normative privind organizarea și funcționarea cooperației de consum precum și în cele de după 1990 se păstrează caracterul unitar de sistem al cooperației.
După anul 1990, cooperația de consum este reglementată prin Decretul-Lege nr.67 din 8 februarie 1990 privind organizarea şi funcționarea cooperatiei de consum şi de credit, Legea nr.109 din 10 octombrie 1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit și Legea nr.1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
Amintim actele normative de mai sus pentru a sublinia impactul acestora asupra organizării și funcționării cooperației de consum din România de după anul 1990.
Decretul-Lege nr.67/1990, fără a avea o influență semnificativă, este emis imediat după Revoluția din 1989, așa cum s-a întâmplat de fapt în toate domeniile de activitate. Scopul acestuia este de a recunoaște autonomia cooperației de consum și de credit și personalitatea juridică a organizațiilor sale, furnizând cadrul legislativ de organizare și funcționare a cooperației de consum și de credit în noile condiții de democratizare. Organizarea și funcționarea cooperației de consum și de credit se înfăptuiește însă prin completarea acestui decret-lege cu normele și reglementările emise de către Centrocoop.
Legea 109/1996 mult mai detaliată, reglementează expres, ca o noutate, cu impact asupra patrimoniului cooperației de consum, regimul juridic al bunurilor cooperației de consum și de credit aduse ca aport la capitalul social al societăților comerciale constituite, care potrivit articolului 186 din lege trebuie să rămână proprietatea cooperației de consum, păstrându-și astfel caracterul indivizibil al proprietății. De altfel, caracterul indivizibil este subliniat și prin Hotărârea Consiliului Național al Centrocoop din decembrie 1990, care reprezintă o reglementare obligatorie pentru întregul sistem, ce a fost emisă în baza articolului 11 al Decretului-Lege nr.67/1990.
Odată cu apariția a Legii nr.1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, structurile organizatorice ale întregului sistem sunt reașezate, separând organizațiile întregului sistem pe două componente: structuri economice, respectiv comercianții care pot desfășura activități economice și anume societățile cooperative care pot fi de gradul 1 sau 2 și structuri sociale de reprezentare a intereselor societăților cooperative organizate pe principiul nonprofit. Odată cu această separare, se deplasează competențele cu privire la patrimoniul indivizibil al cooperației de consum, cât și cu privire la întreaga ei activitate și intră în autonomia directă a fiecărei organizații. De asemenea, acesta este și momentul în care se redelimitează proprietatea fiecărei organizații cooperatiste, pornind de la autonomia sa, caracterul indivizibil al proprietății cooperatiste rămânând a se împlini în cadrul organizației.
Tot cu această ocazie se face o verificare și o restabilire a membrilor cooperatori asociați de către fiecare organizație în parte, în funcție de aportul social efectiv vărsat. Ca urmare a acestei proceduri, numărul membrilor cooperatori a suferit modificări substanțiale ajungând după anul 2005 la 35.029 de membri, în timp ce înainte de apariția și aplicarea acestei legi, numărul acestora se ridica la 1.354.269 în anul 2000 și 6.500.000 în anul 1991.
Cei patru ani care au trecut de la reorganizarea cooperației de consum în baza Legii nr.1/2005, sunt martori că principiile și valorile cooperatiste impun asocierea grupului în cadrul întregului sistem al cooperației de consum. Izolarea și îndepărtarea de grup reprezintă dușmanii succesului și dezvoltării. Acesta este momentul în care cooperația de consum dovedește încă odată că, puterea caracterului său de sistem există, se manifestă liber, în ciuda lipsei unor prevederi exprese cuprinse în noul act normativ.
