Organizațiile cooperației de consum din România alcătuiesc un sistem economico-social care funcționează pe bază de reglementări și principii proprii. Societățile cooperative, deși organizate pe principii economice, prezintă particularități care le diferențiază de restul agenţilor economici. Cooperația de consum necesită a fi tratată ca un sistem organizat, cu un contur juridic bine delimitat. Originea istorică, economică și socială i-a conferit o experiență bogată, parcurgând și determinând multe etape ale evoluției întregii societăți românești. Creată pentru a îndeplini scopul economic și social pentru asociații angrenați în sistem, cooperația de consum s-a adaptat fiecărei perioade istorice, cunoscând etape de succes, dar și de eșec, reușind însă să-și mențină echilibrul necesar pentru a-și continua existența.
Scopul economic este acela de a găsi resurse care să asigure nevoile materiale ale membrilor săi asociaţi dar și dezvoltării economice a întregului sistem, care îi garantează existenţa şi continuitatea activităţii.
Scopul social derivă din însăși rațiunea de existență a cooperației, care s-a născut tocmai ca urmare a principiilor de întrajutorare, potrivit cărora, acest sistem trebuie să reprezinte sprijin pentru orice nevoi sociale, educaționale și culturale ale asociaților săi.
Aşadar, vorbim despre un sistem şi nu despre agenți economici individuali. Caracterul de sistem pornește din baza sa materială, creată și acumulată pentru a fi folosită în comun de către toți asociații, ea nu se divide, iar dispoziția privind utilizarea ei este rodul hotărârii comune a tuturor asociaților.
Societățile cooperative luate ca agenţi economici individuali, nu au forța economică de a răspunde sensului social al sistemului. Puterea lor economică îşi are originea în principiile cooperatiste, care pot fi respectate numai în condițiile convergenței tuturor interselor în cadrul sistemului. Responsabilitatea faţă de asigurarea vieţii sociale a membrilor asociaţi nu poate fi înfăptuită fără a avea o bază economică solidă.
Ca urmare, atunci când vom aborda din punct de vedere economic cooperaţia, îi vom asocia un sistem de coordonate tridimensional: rezultate economice, rezultate sociale şi timp. Pentru a calcula eficienţa acestui sistem, analiza rezultatelor economico-financiare va trebui îmbinată cu analiza eficienţei sociale.
Volumul activităţii economice exprimă dimensiunea economică a sistemului şi reprezintă rezultatul economic al activităţii cooperaţiei de consum, fiind calculat ca suma veniturilor realizate din toate activitățile economice desfășurate. Este relevant, deoarece eficienţa şi profitabilitatea unei activități pornește în primul rând de la existența unui volum ridicat al acesteia, fiind în raporturi direct proporționale.
Cooperaţia de consum şi-a dovedit forţa de-alungul istoriei, tocmai printr-un mare volum al activităţii sale economice.
Raportând volumul economic la numărul membrilor cooperatori asociaţi sistemului, vom afla măsura în care componenta economică reuşeşte să satisfacă componenta socială. Comparând acest indicator cu suma valorică a nevoilor unei persoane, vom cunoaşte pentru fiecare cooperator asociat, valoarea bunurilor şi serviciilor de care poate beneficia în calitatea sa de consumator în cadrul sistemului. Am putea denumi acest raport drept valoarea nevoilor ce pot fi asigurate de către sistem membrilor săi asociați.
Dimensiunea teritorială a sistemului cooperației de consum este un alt indicator ce exprimă deosebita sa importanță națională atât pe plan economic cât și social.
Piața de desfacere este generată de întinderea teritorială a sistemului. Cooperația de consum este răspândită în toate zonele țării, având unități amplasate preponderent în mediul rural dar și în multe zone urbane, iar locuitorii acestora constituie piața de desfacere căreia i se adresează cooperația de consum.
