1.3.2. Evoluţia economico-socială a cooperaţiei de consum

Cunoaștem cu toții că, evoluția cooperației de consum a cunoscut perioade de creştere, atât ca dimensiune teritorială, economică cât şi socială, atunci când statul a considerat cooperaţia un important sprijin şi aliat de a-i înfăptui politica, dar şi perioade de descreştere, atunci când acest sprijin nu i-a fost înapoiat. Până în anul 1989, statul a avut interes să susțină dezvoltarea sistemului cooperatist, dar în perioadele grele de tranziţie spre economia de piaţă, caracterizate prin factori greu de cuantificat pentru a-i putea contracara, sistemul cooperatist românesc, fără a beneficia de vreun sprijin din partea statului, a cunoscut un puternic declin.

Pentru a putea face faţă situaţiei economice şi noilor structuri de nevoi de consum ale segmentului de piaţă ce l-a deţinut, după anul 1990 cooperaţia de consum a avut nevoie de o vastă putere de reinvestire. Şi-a redirecţionat atenţia spre activităţile ce asigurau aceste nevoi. Pentru a le satisface erau necesare surse financiare lichide de reînnoire, dar capitalurile sale proprii erau deja investite în activele şi tehnologiile de desfacere ce i-au fost impuse de stat în perioada 1950-1989. Aşa se face că, absenţa surselor de finanţare a determinat cooperaţia de consum să apeleze la transformarea activelor imobilizate în lichidităţi. Însă, decalajul dintre volumul lichidităţilor obţinute şi valoarea surselor financiare necesare reinvestirii, sub influenţa puternicei inflaţii a anilor 1991-2000, s-a aflat într-o continuă creştere, determinând ca în urma reinvestirii în tehnologii moderne, activele noi realizate să fie în număr tot mai mic în raport cu numărul activelor vechi înstrăinate. Impactul inflaţiei s-a concretizat în pierderea unui număr mare de unităţi de desfacere în schimbul reînnoirii celor adecvate noii economii de piaţă. De asemenea, puterea economică a segmentului de piaţă rural, ce reprezenta o pondere de peste 80% din totalul pieţei de desfacere a cooperaţiei de consum, s-a aflat într-o continuă scădere. Ea îşi avea rădăcina în deplasarea populaţiei rurale spre mediul urban. Insuficienţa surselor economice de existenţă, a obligat o mare parte din populaţia mediului rural să renunţe la gospodăriile individuale şi să-şi caute o nouă formă de existenţă în mediul urban, care îi asigura o remunerare a forţei de muncă la un preţ mai bun decât cel plătit în mediul rural. Această realitate a determinat ca o mare parte din membrii asociaţi sistemului cooperatist să abandoneze, în perioada 1991-2000, încrederea în principiile cooperatiste şi să renunţe la calitatea lor de membri cooperatori.

         Cu o forţă economică redusă, cu lipsa de lichidităţi, cu resurse umane în continuă scădere, forţată de politici guvernamentale ale statului care au exclus cooperaţia de consum din sprijinul acordat agenţilor economici, sistemul cooperatist a cunoscut un puternic declin.

         Inerția perioadei de după 1989, de involuție a cooperației de consum din România și-a pierdut intensitatea în anii 2005-2008, întreaga activitate economică și socială purtând pecetea procesului de reorganizare a cooperației de consum pornit în anul 2005, dar și a factorilor determinați de climatul economico-social și politic intern și internațional.

În aceste condiții, cu o bază materială devalorizată de instabilitatea economică și politică din țară, care i-au pus noi condiții, schimbate și acestea cu o periodicitate variabilă, fiecare organizație cooperatistă și-a găsit identitatea, concentrându-și activitatea pe segmentul propriu de comercializare a mărfurilor și de prestare a serviciilor către populație, reușind în perioada 2005-2008 să cunoască o relativă stabilitate.

Stabilitatea evoluției economice a cooperației de consum în perioada 2005-2008 este vizibilă dacă vom porni analiza din anul 1991.

În acest sens diagrama prezentată ne reliefează evoluția volumului total al activităților economice în perioada 1991-2008.

Vom defini volumul total al activității economice ca expresie a sumei veniturilor obținute din activitățile desfășurate, respectiv: venituri din desfacerea mărfurilor cu amănuntul, cu ridicata, producția vândută, prestări servicii.

Pentru o analiză reală, volumul total al activității economice a cooperației de consum în anii 1991, 1996, 2000, 2005-2008 l-am exprimat în prețurile comparabile ale anului 2008, ajustând veniturile totale ale fiecărui an cu indicii globali ai creșterii inflației în anul 2008 față de fiecare an.

Luând ca bază de comparație anul 1991, vom observa că scăderea semnificativă a volumului de activitate se manifestă în jurul anului 1996, în care prezintă o scădere de 87,84%, continuându-se descreșterea până în anul 2000 cu 96,40%. Altfel spus, în anul 2000 cooperația de consum realizează o activitate economică al cărei volum total se situa doar la 3,6% din volumul ce îl realiza în anul 1991.

După anul 2000, trendul evoluției se păstrează relativ constant în prețurile comparabile ale anului 2008, evoluția relativ constantă fiind caracteristică pe întreaga perioadă 2005-2008.

Analizând evoluția volumului de activitate în prețurile curente ale fiecărui an, vom observa o ușoară creștere în anul 2008 cu 20,83% față de 2005 (la o rată a inflației de 21,32%) , cu 20,90% față de 2006 ( la o rată a inflației de 13,86%) și cu 13,73% în anul 2007 (la o rată a inflației de  6,74%).

 

 

Pornind de la relativitatea calculelor indicilor globali de inflație precum și de la faptul că nu poate fi efectuată o actualizare la inflație fidelă a veniturilor  pe fiecare grupă de produse, putem afirma că în această perioadă volumul veniturilor totale realizate de către cooperația de consum este relativ constant.

Analizând volumul veniturilor economice realizate în perioada 2005-2008 pe regiuni de dezvoltare, regiunea Nord-Vest (județele Bihor, Bistrița, Cluj, Satu Mare, Sălaj) realizează cel mai mare volum, urmată de regiunea Centru (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu), regiunea Nord-Est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui), regiunea Sud (Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman) cu volum aproximativ egal cu cel realizat de regiunea Vest (Arad, Caraș Severin, Hunedoara, Timiș), regiunea Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea) urmată de regiunea Sud-Vest (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea).

În perioada 2005-2008 volumul economic cel mai ridicat  îl întâlnim în județele Bihor, Alba, Cluj, Hunedoara, Mureș, Argeș, Maramureș.

Luând ca bază de calcul numărul membrilor cooperatori și determinând evoluția veniturilor economice totale raportate la numărul membrilor cooperatori din sistem, vom constata că valoarea anuală a bunurilor și serviciilor care puteau fi furnizate unui cooperator de către sistemul cooperației de consum variază de la 2.610,51 lei în 1991 până la 23.552,01 lei în anul 2008.   Acest indicator l-am denumit mai sus, și nu întâmplător, valoarea nevoilor ce pot fi asigurate de către sistem membrilor săi asociați, iar evoluția lui în perioada 1991-2008 exprimată în prețurile comparabile ale anului 2008 este prezentată în diagrama următoare.

 

 

Scopul principal al asocierii într-o societate cooperativă , potrivit tuturor definițiilor date de către promotorii cooperației, precum și de legislația cooperației de consum, luată pe întreg parcursul istoriei sale, este acela de a aproviziona membrii cooperatori cu produse pe care le cumpără sau le produc și cu prestări servicii. Acesta este considerentul care ne determină să luăm în calcul acest indicator și să comensurăm dacă societatea cooperativă este sau nu capabilă să-și îndeplinească scopul pentru care a fost creată.

Articolul 4 aliniatul 1 litera b) din Legea nr.1/2005 – privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, definește societățile cooperative ca fiind :”asociaţii de persoane fizice care desfăşoară în comun activităţi de aprovizionare a membrilor cooperatori şi a terţilor cu produse pe care le cumpără sau le produc şi activităţi de prestări de servicii către membrii lor cooperatori şi către terţi”[1]

Analizând evoluția acestui indicator în prețuri comparabile la nivelul anului 2008, vom constata că prezintă o semnificativă creștere după anii 2005, fapt vizibil determinat de scăderea numărului membrilor cooperatori cu peste 99% în perioada 2005-2008 față de anul 1991. Vom adăuga acestei constatări afirmația potrivit căreia, procesul de reorganizare în baza Legii nr.1/2005 a contribuit la identificarea certă a membrilor cooperatori și stabilirea celor care sunt asociați în fapt și drept sistemului cooperației de consum îndeplinindu-și obligațiile și beneficiind de drepturi depline.

Constatăm astfel că, în anul 2008 cooperația de consum asigura membrilor săi cooperatori un volum anual de bunuri și servicii de 23.552,01 lei, iar lunar de 1.960,17 lei, ceea ce reprezintă o acoperire de peste 126,46% față de 1.550 lei, cât reprezenta salariul mediu brut lunar luat în calcul de către Guvernul României la fundamentarea bugetului de stat pentru anul 2008. Datorită relevanței acestui indicator, am prezentat în diagrama de mai jos, comparativ, evoluția veniturilor economice lunare realizate în sistemul cooperației de consum precum și evoluția salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de stat, exprimate în prețuri curente ale perioadei.

Această informație ne dă certitudinea că membrii cooperatori asociați pot avea credibilitate în sistemul cooperației de consum, care în decursul întregii perioade 2005-2008 a avut capacitatea de a le satisface scopul economic al asocierii, privind deservirea cu bunurile și serviciile necesare consumului propriu.

 

 

Piața de desfacere la care s-a adresat cooperația de consum în anul 2008 este repartizată în 3.842 localități, din care 272 situate în mediul urban și 3.579 în mediul rural.

Numărul total al unităților deținute de cooperația de consum în anul 2008 este de 11.902, din care 2.768 sunt amplasate în mediul urban și 9.134 în mediul rural.

În funcție de modul de administrare și exploatare unitățile de desfacere pot fi grupate astfel:

·         în administrare proprie: 5.178, din care 1.097 în mediul urban și 4.081 în mediul rural;

·         date în închiriere 5.281, din care 1.469 în mediul urban și 3.812 în mediul rural;

·         în conservare 1.443, din care 202 în mediul urban și 1.241 în mediul rural.

Concluzionăm astfel că, pentru activitatea comercială proprie sunt folosite doar 43,50% din totalul unităților, 44,37% sunt date în folosința terților, iar 12,13% sunt în conservare urmare a lipsei surselor financiare de reinvestire.

Suprafețele totale deținute de către cooperația de consum, sunt în anul 2008 de 2.058.465 mp, din care 693.817 mp în mediul urban, 1.364.648 mp în mediul rural.

În funcție de destinația acestor suprafețe, putem delimita următoarele grupe: spații de desfacere (1.621.920 mp), destinate unităților turistice (90.979 mp), unități de producție (102.584 mp), unități de prestări servicii (118.375 mp), unități de achiziții (2.105 mp) și sedii administrative (122.502 mp).

Cele mai sus prezentate ne arată că la data prezentei, cooperația de consum este deținătoare a unei imense baze materiale, răspândită în toată țara, care îi asigură o potențială piață de desfacere căreia i se poate adresa. Misiunea care îi revine este cea de folosire a acestei oportunități, de căutare a resurselor necesare finanțării modernizării spațiilor deținute și reintroducerea acestora în circuitul economic la un standard de calitate ce îi va putea permite să-și întărească competitivitatea.