În raport de volumul lor, activităţile economice ce fac obiectul de activitate al cooperaţiei de consum pot fi grupate astfel:
- activităţi de desfacere a mărfurilor către populaţie prin unităţi cu amănuntul şi de alimentaţie publică;
- activități de desfacere a mărfurilor cu ridicata (destinate în principal asigurării aprovizionării pentru desfacerea celor cu amănuntul);
- activităţi de producţie industrie mică;
- activităţi de prestări servicii către populaţie;
- activități de achiziţionare a produselor agricole.
Formele de organizare prin care cooperaţia de consum îşi desfăşoară activitatea economică sunt societățile cooperative şi cele comerciale constituite pe capitalul cooperatist.
Ponderea importantă în activitatea totală a cooperaţiei de consum a fost şi este deţinută de desfacerea mărfurilor către populaţie care a ocupat de-alungul existenţei sale, aproape în întregime, segmentul de piaţă rural din întreaga ţară. Celelalte activităţi au avut un rol adiacent, deservind mai degrabă, buna desfăşurare a desfacerii mărfurilor.
Extinsă ca rază de activitate pe întreg teritoriul ţării, cu puncte de desfacere în aproape toate localităţile rurale dar și în unele urbane, cooperaţia de consum a fost liderul comerţului către populaţie pe o perioadă de peste 50 de ani, asigurând pentru mediul rural cvasitotalitatea produselor necesare, atât consumului alimentar şi nealimentar direct cât şi a celui destinat gospodăriilor proprii ale acestui segment de populaţie. Astfel, cooperaţia de consum a antrenat în activitatea sa populaţia din mediul rural, fiind angajată şi remunerată pentru munca prestată, ea fiind şi principalul beneficiar al produselor şi serviciilor din sistem.
Până în anul 2000, desfacerea mărfurilor cu ridicata era asigurată de un sistem de aprovizionare și distribuție bine organizat şi controlat, ce asigura mărfurile pentru toate unitățile cooperaţiei de consum. Prin sistem aveau loc contractări directe cu furnizorii interni şi externi în condiţii favorabile de preţ şi termene de plată. După anul 2000, acest sistem nu a mai fost controlat, distribuitori din afara sistemului au împânzit toate zonele ţării, asigurând necesarul de mărfuri pentru reţeaua unităţilor cu amănuntul în condiţii de preţ şi transport avantajoase, atât pentru localităţile urbane cât şi pentru cele rurale. Astfel, distribuţia cu ridicata a mărfurilor desfăşurată de sistemul cooperaţiei de consum pierde teren în faţa altor agenţi economici şi devine ineficientă.
După anul 2000, o altă activitate importantă, producţia industriei mici pierde procente importante în faţa agenţilor economici din afara sistemului cooperatist. Dacă producţia industriei mici desfăşurată în sistemul cooperaţiei de consum asigura produse la preţuri mici şi de calitate superioară (mobilier, confecţii, jucării, conserve de legume şi fructe, carne, etc.) fiind destinată vânzării prin unităţile cu amănuntul ale cooperaţiei de consum dar şi exportului, începând cu anul 2000 piaţa acestor produse este absorbită de investitori străini care realizează unităţi de producţie de industrie mică cu tehnologii şi materii prime de import, la preţuri inferioare celor realizate de sistemul cooperatist. În această perioadă, multe unităţi de producţie din sistemul cooperatist devin unităţi prestatoare de servicii în lohn.
Efectul pierderii acestui segment de activitate este falimentul celor mai multe societăţi cooperatiste de producţie care nu au avut suficientă forţă financiară pentru a investi în noile tehnologii.
Din evoluția volumului acestor activități în perioada 1991-2008 prezentată în diagrama de mai jos, observăm că activitățile de bază, cea de desfacere a mărfurilor precum și cea a producției mici, cunosc o scădere continuă, cea mai acută fiind în anul 1996. Începând cu anul 2005, veniturile realizate din aceste activități prezintă mărimi relativ constante.
De reținut este faptul că activitatea de achiziționare a produselor agroalimentare de la gospodăriile sătești dispare din paleta preocupărilor cooperației de consum.
În perioada 2005-2008, în care cooperația de consum este reașezată pe noi principii de organizare și funcționare, activitățile desfășurate cunosc o evoluție constantă atât ca mărime cât și în structură.
Analiza în structură ne arată că activitatea de desfacere a mărfurilor cu amănuntul către populație deține ponderea semnificativă situându-se în jurul unui procent de 73-75% din totalul activităților, iar în anul 2008 de 81%; cea de desfacere a mărfurilor cu ridicata 10-13%, cunoscând o scădere bruscă în anul 2008 cu un procent de 10% care îl alocă în principal celei cu amănuntul; prestările de servicii către populație 10-12%; iar producția mică rămâne la un procent de 3-4%.
Creșterile anuale ale activităților nu sunt semnificative pentru a furniza elemente concludente analizei perioadei 2005-2008.
Rezultatele perioadei 2005-2008 ne determină să concluzionăm că analiza punctelor vulnerabile din cadrul sistemului și reconsiderarea tuturor coordonatelor existente pentru a stabili o strategie viabilă, trebuie să stea în atenția tuturor factorilor ce pot furniza cadrul care să confere dezvoltarea cooperației de consum.
