Oamenii de bine din sistemul cooperației de consum, care cu bucurie am constatat că sunt foarte mulți și reprezintă majoritatea, au dovedit că au puterea și curajul folosirii oportunităților și luării tuturor măsurilor necesare reconsolidării activității și implicit a patrimoniului de care încă acest sistem dispune.
În aceste condiții, ne revine obligația morală de a expune, în acest raport, principalele verigi vulnerabile care au influențat declinul economic pe care l-a parcurs cooperația de consum în anii de după Revoluția din 1989 și care au continuat mulți ani, influențele lor fiind resimțite și astăzi .
Cunoscând factorii care au determinat vulnerabilitatea sa, vom putea desprinde cu rigurozitate acțiunile ce trebuiesc intreprinse pentru a determina dezvoltarea sistemului cooperației de consum.
Din analiza perioadei care a urmat, după evenimentele din decembrie, în anii 1990-2008, cooperația de consum s-a confruntat cu o serie de probleme determinate, în majoritatea lor, de noile cerințe ale economiei de piață, fapt ce ne obligă să nu ne oprim în expunerea lor doar la perioada 2005-2008.
Cooperația de consum, nefiind un organism imun la modificările economico-sociale din viața societății, a resimțit profundele mutații și șocuri petrecute în economie, care i-au afectat patrimoniul și activitatea. La aceasta s-a adăugat și adaptarea greoaie a unui management adecvat noilor condiții, care s-a manifestat prin aplicarea timidă, iar deseori nereușită a normelor economiei de piață.
Subliniem că, tranziția la economia de piață nu a însemnat și nici nu putea să se refere la natura și caracterul proprietății cooperatiste. Proprietatea cooperatistă acumulată de-alungul întregii sale istorii a fost și rămâne de grup, privată, păstrându-și în toată evoluția un impregnant caracter indivizibil.
Fenomenele manifestate în economia națională au afectat, în primul rând volumul economic al cooperației de consum, cu repercusiuni asupra activității și situației sale patrimoniale.
Activitatea economică a cooperației de consum a devenit vulnerabilă în fața multor factori, care dorim mai jos să-i expunem pe segmentele de activitate care au fost desfășurate.
· Comerțul cu amănuntul a suferit influența atât a factorilor externi sistemului cât și a celor din interior.
Factorii externi sistemului cooperatist, cu impact deosebit asupra declinului acestei activități, sunt:
Un prim șoc cunoscut de comerțul cu amănuntul a fost apariția la sate a altor agenți economici privați, așa-zișii ”buticari”. Numeroase conduceri de cooperative de consum au desconsiderat capacitatea acestora, deși era evidentă infiltrarea lor cât mai aproape de consumatori, lărgirea continuă a sortimentului de mărfuri comercializat și oferirea unor avantaje sub formă de prețuri mai reduse, ca urmare a practicării unor cote de adaos comercial mai mici, sau vânzarea pe credit.
În paralel, asupra pieței rurale au acționat și alți factori și îndeosebi reducerea cererii – rezultat nemijlocit al unei agriculturi de subzistență și diminuarea veniturilor salariale, navetiștii din mediul rural fiind printre primii afectați de șomaj.
Drept urmare, încă din primii ani, după 1989 cota de piață a cooperației de consum în desfacerea mărfurilor cu amănuntul a intrat pe o pantă descrescătoare, reducându-se în perioada 1989-2005 atât la mărfuri alimentare și nealimentare cât și la activitatea de hoteluri și restaurante, activitatea s-a stabilizat timid abia în perioada 2005-2008.
Factorii interni sistemului s-au manifestat însă prin lipsa unui management care să reușească să contracareze factorii externi. În locul recomensurării hotărârilor și deciziilor adoptate pentru contracararea fenomenelor pieței concurențiale și rentabilizarea activității, managementul deficitar al sistemului s-a mulțumit să traseze măsuri și soluții ușoare, amăgitoare, devenind factori importanți ce au determinat reducerea activității și decapitalizarea sistemului. În acest sens amintim:
- Atragerea capitalului privat în exploatarea rețelei prin diferite forme de asociere sau închiriere a spațiilor, care a dat naștere unor noi concurenți.
- Practicarea de cote de adaos comercial inferioare alături de nereducerea cheltuielilor neeconomicoase pentru a face față concurenței, s-au dovedit a fi factori care au generat însemnate rezultate nefavorabile.
- Aprovizionarea cu mărfuri necorelată cu cererea pieței a determinat creșterea masivă a stocurilor care au devenit nevandabile ca urmare a deteriorării lor sau a prețurilor excesive. Finalitatea însă a fost mai gravă, activele circulante nu au mai putut fi transformate în lichidități, determinând de nenumărate ori blocarea activității.
- Creșterea obligațiilor financiare a fost un alt factor care a determinat blocarea activității.
- Reducerea dramatică a capitalului circulant și a vitezei lui de rotație a generat dificultăți în onorarea obligațiilor către furnizori și buget, precum și în derularea normală a activității economice. Reținerile manifestate în utilizarea creditelor bancare, determinate și de ratele înalte ale dobânzilor, a fost un alt factor care a contribuit la imposibilitatea stingerii obligațiilor și la creșterea datoriilor. Stocurile de mărfuri au fost finanțate într-o proporție covârșitoare din resurse împrumutate, altele decât creditele bancare, în cadrul cărora datoriile către furnizori și buget reprezentau o pondere covârșitoare.
- Lipsa măsurilor de modernizare a spațiilor de desfacere a determinat uneori imposibilitatea desfășurării activității.
- Neintroducerea unui sistem modern de comercializare a mărfurilor a determinat lipsa de atractivitate a consumatorilor.
- Restrângerea activității prin închiderea treptată a unităților de desfacere a determinat reducerea veniturilor generând pierderi.
· Comerțul cu ridicata a fost în aceeași măsură afectat de factori externi dar și de cei interni ca o consecință a reducerii comerțului cu amănuntul.
Un principal factor extern l-a constituit dezvoltarea pe acest segment de activitate a altor agenți economici privați. Paralel cu dezvoltarea comerțului privat cu amănuntul au apărut operatori particulari și în comerțul cu ridicata, fie pe cont propriu, fie ca distribuitori ai unor producători care, folosind metode promoționale (aprovizionarea franco-magazin și plata la vânzare, sau practicarea de discount-uri) au cuprins în raza lor de activitate tot mai multe unități ale cooperației de consum. În acest fel, s-a produs o diminuare a activității comerțului cu ridicata al cooperației de consum, care era organizat sub forma unei rețea de depozite în fiecare județ și care asigura aprovizionarea aproape integrală a rețelei de unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publică.
Factorii interni sistemului au contribuit substanțial la reducerea comerțului cu ridicata desfășurat de către cooperația de consum, astfel:
- Lipsa resurselor financiare au determinat unele unități comerciale proprii să-și restrângă activitatea.
- Practicile de concurență neloială din interiorul unor organizații cooperatiste, sub forma ocolirii comerțului propriu cu ridicata și aprovizionării de la alți agenți privați cu mărfuri la prețuri mai mari și de o calitate inferioară, au determinat multe unități cu ridicata cooperatiste să piardă piața de desfacere din propriul său sistem.
- Suprafețele mari destinate depozitării mărfurilor au generat cheltuieli mari de întreținere care nu au putut fi recuperate.
- Modernizarea spațiilor de depozitare conform cerințelor Uniunii Europene nu a putut fi realizată, determinând închiderea multor depozite.
- Excedentul spațiilor de depozitare a devenit tot mai mare, iar măsura închirierii s-a dovedit a fi o soluție care nu a rezolvat problema complexă a conexității activităților.
· Prestarea serviciilor către populație a fost afectată direct. Zecile de mii de contracte de închiriere a spațiilor în care funcționau unitățile prestatoare au fost reziliate, iar lucrătorii respectivi și-au organizat activitatea pe cont propriu. Spațiile proprietatea cooperației de consum în care funcționau unitățile proprii, în perioada următoare au fost vândute, închiriate și date în administrarea unor persoane fizice. Astfel că în prezent, în majoritatea județelor sectorul activității proprii de prestări servicii a fost, cu mici excepții, practic lichidat.
· Producția industriei mici a cunoscut fenomene similare. Din sfera de activitate a cooperației de consum au dispărut numeroase unități. Și-au restrâns activitatea și multe unități care executau diferite piese sau subansamble pentru industria de stat. O pondere însemnată o deținea producția de echipamente și utilaje pentru rețeaua comercială și de alimentație publică. Și această activitate a suferit o serioasă amputare, ca urmare a reducerii cererii. Inflația și reorganizările în domeniul comerțului exterior au afectat serios volumul producției destinat exportului. S-a redus de asemenea, producția pieței interne, respectiv consumul populației. O parte din fostele întreprinderi de producție (reorganizate ca societăți comerciale) au fost vândute sau au intrat în diferite forme de lichidare.
· Sectorul de achiziții de produse agroalimentare de la gospodăriile sătești a avut o soartă asemănătoare. Acesta a avut în spate o istorie aspră, cooperația de consum fiind obligată în perioada de dinaintea anului 1989 să forțeze achiziționarea de la populație a unor însemnate cantități de produse agricole, la prețuri care nu acopereau nici pe departe costurile. Tributul plătit a fost reducerea de la un an la altul a cantităților de produse achiziționate, chiar în condițiile practicării prețurilor pieței. Astăzi acest sector este desființat în aproape toate județele.
Situația patrimonială a cooperației de consum a fost implicit afectată de declinul activității sale economice, căreia i s-au alăturat și alți factori, determinând decapitalizarea sistemului și pierderea unei părți importante din patrimoniul deținut.
- Factorul principal al decapitalizării a fost nereevaluarea activelor imobilizate, de ”teama” creșterii prin majorarea impozitului și a amortizării costurilor, fapt care a diminuat posibilitățile de reinvestire pe seama amortizării.
- Vânzarea activelor a fost o măsură luată în detrimentul modernizării bazei materiale rămase în administrare, destinația sumelor obținute din vânzări sau închirieri de imobile a fost îndreptată spre achitarea obligațiilor salariale și bugetare. Restrângerea activității a fost însoțită de faptul că numeroase spații comerciale au devenit excedentare, fiind practic neutilizate. O parte dintre acestea au fost închiriate altor agenți privați. În același timp, având în vedere volumul datoriilor și pentru evitarea posibilității de declarare a insolvabilității, numeroase organizații ale cooperației de consum au trecut la înstrăinarea unor imobile.
- Lipsa surselor financiare nu au permis modernizarea bazei materiale deținute.
- Lipsa proprietății asupra terenurilor pe care au fost edificate o parte însemnată a construcțiilor a fost un impediment pentru modernizarea acestora, dar și în obținerea de surse financiare externe, cum ar fi creditele bancare sau fondurile nerambursabile guvernamentale sau europene.
Potrivit unor estimări, în perioada de la inițierea acțiunilor de înstrăinare de active, respectiv din anul 1993 și până la finele anului 2006 s-a vândut mai mult de jumătate din baza materială a cooperației de consum, din care circa două treimi în anii 2001-2006.
Destinația sumelor obținute din vânzările de active în multe cazuri nu a fost cea preconizată. Astfel, deși din operațiunile respective s-au obținut însemnate profituri, acestea nu au contribuit la sporirea patrimoniului cooperației, deoarece circa 60% din profitul realizat a trebuit să compenseze pierderile activității de exploatare.
În concluzie, după epuizarea în proporție covârșitoare a capitalului de lucru, în cea de-a doua etapă s-a înregistrat o erodare masivă a capitalului fix, cele două procese finalizându-se cu decapitalizarea substanțială a cooperației de consum.
Cunoscând cele prezentate mai sus, precum și avantajele date de recunoașterea forței cooperației de consum ce provine din unitatea sa de sistem, considerăm că avem baza de pornire pentru trasarea dezvoltării întregului sistem al cooperației de consum.
