GÂNDITORI ROMÂNI CARE AU PROMOVAT IDEEA DE COOPERAȚIE

Studiul literaturii de specialitate arată că până la primul război mondial nu s-a conturat clar o doctrină cooperatistă unanim acceptată, ci mai degrabă este vorba de experimente izvorâte din nevoile presante ale practicii economice și sociale.

Idei privind cooperarea identificată de multe ori cu asocierea, colaborarea, conlucrarea ș.a., au pătruns în economia românească, așa cum am spus, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dintre marii gânditori economiști ai vremii, care în scrierile și faptele lor au vehiculat idei ale asociațiilor, fără a înțelege prin aceasta nașterea unei mișcări veritabile cooperatiste, se pot enumera Teodor Diamant, Ion Ionescu de la Brad, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Petre S. Aurelian, Spiru Haret ș.a.

         Iată câteva scurte comentarii cu privire la ideile emise de aceste personalități ale vremii legate de conceptul de cooperație:

Teodor Diamant (1810-1841) este primul om din România care a îmbrățișat ideea de asociație și care a înființat în anul 1835, Societatea Agronomică și Manufacturiană, împreună cu boierul Manolache Bălăceanu pe moșia acestuia, cunoscută și sub denumirea de Falansterul de la Scăieni. Conform studiilor efectuate de el, societatea s-a compus din câteva zeci de persoane, inclusiv țigani eliberați din robie. Mai târziu a fost lichidată de autorități iar inițiatorii pedepsiți cu surghiunirea. Oricum, Teodor Diamant este considerat printre primii români socialiști utopici care a îmbrățișat ideile lui Charles Fourier.

         Ion Ionescu de la Brad (1818-1891), este pionerul înființării cooperativelor de credit. În calitatea lui de deputat, a depus un proiect de lege pentru întemeierea unui sistem de credit țărănesc, în care a citat exemplul german Schulze – Delizsche și Raiffeisen. În ciuda demersului său de bună credință, propunerea nu a fost luată în dezbaterea Camerei.

         Ion Ghica (1816-1897) este prima personalitate care a scris despre problemele economice în limba română și a fost primul director și organizator al Creditului Funciar Rural pe baze mutuale. El are meritul de a fi elaborat proiectul de organizare al unei Bănci Române, o bancă de scont și de circulație, de depozit de producție, de obiecte și de efect, de comerț, de industrie agricolă (prelucrare) și ipotecare.

         Nicolae Bălcescu (1819-1852) este personalitatea care a avut meritul principal de a concepe creditul funciar ca mijloc de emancipare a țărănimii în consolidarea împroprietăririi. El a rămas în istorie ca o figură luminoasă pentru dreptate socială și progres.

         Petre S.Aurelian (1833-1909) este un alt mare economist al secolului său, care a atras atenția pentru prima dată că: ”pasul următor în progresia agriculturii va trebui să fie cooperativa”...”cultivatorii din straturile acelea unde proprietatea este prea divizată trebuie să se asocieze pentru ca să poată produce cu folos”[1]. El este omul care a militat consecvent, în scrierile sale, pentru ”înavuțirea populației rurale” considerând creditul rural ”creditul țăranului”.

         Virgil Madgearu (1887-1940) este omul de știință agrarian care a acordat o atenție deosebită cooperației agricole dar și problematicii cooperativelor de creditare, apreciind că agricultorii ar evita, în acest fel, camăta înrobitoare și sărăcirea lor.

         Nu putem trece cu vederea și alți mari gânditori și autori recunoscuți în domeniul economiei și cooperației ai vremii ca: Alexandru Xenopol (în egală măsură și istoric), Radu Rosetti, Constantin Dobrogeanu Gherea, George Maior, N.O. Popovici-Lupa, Constantin Garoflid, Dimitrie Gusti, Marin Chirițescu Arva, Nicolae Corlățeanu, I.N Angelescu, A.G. Galan, G. Tașcă, V. Jinga, I. Modrogan, P.E. Barbu, Visarion Roman, I.G. Duca, Nicolae Iorga, Ion Mihalache și mulți alții care au îmbogățit tezaurul gândirii economice românești și în egală măsură au propovăduit ideea de cooperație în țara noastră cu toate binefacerile ei.

         Această mare galerie de economiști reputați și susținători ai ideii de cooperație nu pot fi bănuiți nici un moment că ar fi promotorii colectivismului de după al II-lea război mondial, care ne-a fost impus de forțe străine. Ideea respectivă va trebui eliminată din gândirea țărănimii.

         Cooperația a rămas și va rămâne o mișcare de referință în peisajul dezvoltării economiei românești care aduce bunăstare și progres celor mulți.

         Departe gândul de a manifesta patetism, vom sublinia faptul semnificativ că din punct de vedere practic: ”cooperativa este instituția spre care se îndreaptă cugetele mai serioase și oamenii cei mai deplin înțelegători ai realităților care ne condiționează viața. Nu e nevoie nici să o denigrăm, nici să-i facem apologia”[2].